Realitatea ascunsă, ignorată de narațiunea convențională

Deși România este privită adesea ca o țară săracă, cele mai recente date europene arată un paradox: românii sunt printre cei mai bine poziționați din Uniunea Europeană când vine vorba de locuințe aflate în proprietate, nu în chirie. Un mesaj al Ambasadei României în Statele Unite a readus în atenție acest subiect, folosind cifre oficiale.
România, în topul proprietarilor de locuințe din UE
Conform datelor europene prezentate de ambasadă, România se află în fruntea clasamentului statelor membre când se măsoară procentul locuințelor deținute de cei care locuiesc efectiv în ele. Țara noastră depășește state dezvoltate precum Germania, Franța sau Olanda la acest capitol.
Această situație contrastează cu imaginea obișnuită din spațiul public, în care România apare frecvent în zona statelor cu venituri mici și cu multe probleme sociale. Dincolo de nivelul salariilor sau de calitatea infrastructurii, statistica privind locuințele arată însă o realitate mai puțin discutată: foarte mulți români trăiesc în case care le aparțin.
Vestul bogat, dar cu chirii mari
Mesajul ambasadei subliniază o diferență importantă între Est și Vest. În multe dintre cele mai dezvoltate state europene, milioane de oameni trăiesc în chirie, confruntându-se cu costuri ridicate și cu lipsa de stabilitate locativă. Contractele se schimbă, chiriile cresc, iar mutările frecvente fac parte din viața de zi cu zi.
În România, inclusiv în orașe precum Baia Mare, modelul predominant este altul: familiile locuiesc în apartamente sau case pe care le-au moștenit ori le-au construit și achitat în timp. Nu vorbim neapărat de locuințe moderne sau spațioase, ci de faptul că ele sunt, juridic, în proprietatea celor care le folosesc.
De ce contează acest lucru pentru baimareni
Pentru o familie din Baia Mare, a avea locuință proprie înseamnă, în primul rând, mai multă siguranță pe termen lung. Faptul că nu depinzi de un proprietar, de o reziliere de contract sau de o nouă chirie mai mare înseamnă mai puțin stres și o mai bună capacitate de a planifica cheltuielile lunare.
Mulți baimareni locuiesc în apartamente cumpărate în anii trecuți sau în case moștenite de la părinți și bunici, lucru comun în întreg Maramureșul. Chiar dacă veniturile nu sunt comparabile cu cele din marile capitale europene, stabilitatea oferită de o casă proprie echivalează cu un „capital” social important: copiii cresc în același cartier, vecinătățile rămân aceleași, comunitățile sunt mai stabile.
Sărăcie la venituri, bogăție în stabilitate
Articolul de pe DirectMM subliniază o idee esențială: bunăstarea nu se măsoară doar în salarii sau PIB pe cap de locuitor, ci și în gradul de siguranță pe care îl are o familie. În România, numeroase gospodării au reușit, în ciuda crizelor economice sau a tranziției dificile de după 1990, să își asigure un acoperiș propriu deasupra capului.
Această realitate vorbește despre o mentalitate orientată spre siguranță pe termen lung: mulți români și-au pus pe primul loc investiția în locuință, înaintea consumului imediat sau a cheltuielilor pe bunuri de lux. În Maramureș, tradiția de a construi „casa familiei” rămâne puternică, iar acest lucru se vede atât în satele din jurul Băii Mari, cât și în cartierele orașului.
Ce ar trebui să învățăm din acest paradox
Chiar dacă România are încă multe capitole la care stă prost – de la infrastructură la servicii publice –, situația locuințelor arată că există și zone în care stăm mai bine decât credem. Faptul că, pentru foarte mulți cetățeni, „acasă” înseamnă o proprietate, nu o chirie, este un avantaj real într-o perioadă în care, în multe țări, locuința a devenit un lux.
Pentru cititorii din Baia Mare, aceste date pot fi un prilej de reflecție: poate nu avem cele mai mari salarii sau cele mai noi blocuri, dar faptul că marea majoritate trăim în locuințe proprii înseamnă o formă de bogăție pe care statisticile clasice nu o surprind întotdeauna. Iar această stabilitate poate fi un punct de plecare pentru dezvoltare economică locală, investiții și o viață comunitară mai solidă.












