Statul olandez a plătit 5,7 milioane de euro pentru tezaurul dacic furat anul trecut din Muzeul Drents, sumă care acoperă valoarea asigurată a patru piese de patrimoniu românesc, între care celebrul Coif de la Coțofenești. Banii au ajuns la partea română, dar pierderea culturală rămâne uriașă, iar artefactele sunt în continuare dispărute.

Despăgubiri plătite, comori încă dispărute

Guvernul Olandei a confirmat, printr-o scrisoare transmisă Camerei Reprezentanților de la Haga, că a achitat integral despăgubirea de 5,7 milioane de euro legată de jaful comis în ianuarie 2025 la Muzeul Drents din Assen.

Suma a fost virată către brokerul global de asigurări AON, care plătise deja aceeași valoare României, în baza poliței ce acoperea patru obiecte furate:

• Coiful de la Coțofenești, piesă de aur datată în secolul al V‑lea î.Hr.
• Trei brățări dacice regale din aur, datate în secolul I î.Hr.

Din punct de vedere financiar, cazul e, practic, închis. Din punct de vedere patrimonial însă, România rămâne, deocamdată, fără unele dintre cele mai importante mărturii ale civilizației dacice.

Cum s-a produs jaful de la Muzeul Drents

Furtul a avut loc dimineața, în 25 ianuarie 2025, la Muzeul Drents din Assen, unde se afla în desfășurare expoziția cu aurul și argintul antic al României. Hoții au reușit să pătrundă în clădire după ce au provocat o explozie, apoi au ajuns rapid în zona unde erau expuse piesele românești.

Tezaurul dacic furat era împrumutat de Muzeul Național de Istorie a României, în cadrul unui circuit internațional de expoziții care a inclus, de-a lungul anilor, și mari muzee din Europa. Pentru instituții similare – inclusiv Muzeul Județean de Istorie și Arheologie Maramureș, care organizează periodic expoziții cu piese de mare valoare – cazul ridică din nou întrebări legate de securitatea împrumuturilor internaționale și de nivelul de protecție oferit de muzeele gazdă.

Banii – doar o consolare contabilă

Despăgubirea de 5,7 milioane de euro reflectă valoarea asigurată a celor patru obiecte, stabilită înainte de expoziție. Chiar și așa, specialiștii în patrimoniu subliniază că o asemenea sumă nu poate compensa pierderea istorică și simbolică:

• Coiful de la Coțofenești este considerat una dintre cele mai spectaculoase piese de aur dacice descoperite vreodată, un reper pentru cercetarea epocii.
• Brățările dacice regale fac parte dintr-un grup restrâns de artefacte similare, care documentează statutul elitelor din Dacia preromană.

Pentru publicul din Baia Mare și Maramureș, familiarizat cu descoperiri arheologice importante din zonă, situația este comparabilă cu pierderea unor piese emblematice locale: valoarea financiară este doar o cifră, în timp ce informația istorică și încărcătura identitară nu pot fi „rambursate”.

Ancheta în Olanda: suspecți arestați, artefacte căutate

În prezent, ancheta autorităților olandeze este în desfășurare. Trei bărbați din orașul Heerhugowaard au fost arestați și puși sub acuzare pentru:

• furt,
• provocarea unei explozii,
• distrugerea bunurilor Muzeului Drents.

Alți suspecți, bănuiți de roluri secundare în organizarea jafului, au fost cercetați și eliberați, dar nu au fost scoși de sub urmărire. În pofida arestărilor, artefactele românești nu au fost încă recuperate, iar căutările continuă, în cooperare cu autoritățile române.

De ce contează subiectul și pentru cititorii din Baia Mare

Chiar dacă jaful s-a produs în Olanda, cazul are legătură directă cu felul în care România își protejează și valorifică patrimoniul:

• Muzee din toată țara, inclusiv din Baia Mare, depind de parteneriate internaționale pentru a-și face cunoscute colecțiile. Astfel de incidente pot îngreuna viitoare împrumuturi sau pot duce la condiții mai restrictive.
• Dispariția unor piese de referință afectează nu doar cercetarea științifică, ci și imaginea pe care România o proiectează în lume prin cultura sa veche – un aspect important pentru turismul cultural, de la Sarmizegetusa până la siturile arheologice din Maramureș.

Până la o eventuală recuperare a Coifului de la Coțofenești și a brățărilor dacice, despăgubirea plătită de Olanda rămâne mai degrabă o constatare contabilă a pagubei. Din perspectiva patrimoniului, pierderea este încă deschisă – iar pentru România, inclusiv pentru comunitățile locale interesate de istorie, miza este ca aceste obiecte să revină, într-o zi, în vitrinele muzeelor.