Puțini știu că în centrul Capitalei, pe strada Polonă nr. 50, se află cea mai mică catedrală din lume: Catedrala Sfântul Vasile cel Mare, lăcaș de cult al Bisericii Române Unite cu Roma (Greco-Catolică). Construită la sfârșitul secolului al XIX-lea, aceasta reprezintă nu doar un monument de arhitectură, ci și un simbol al credinței neclintite în fața prigoanei comuniste.

O istorie marcată de persecuție și credință

În 1893, în timpul păstoririi viitorului episcop Demetriu Radu, parohul comunității greco-catolice din București, a fost achiziționat terenul de pe strada Polonă. Deoarece autoritățile vremii nu permiteau Bisericii Române Unite să dețină proprietăți, achiziția s-a făcut pe numele Bisericii Romano-Catolice.

Destinul catedralei s-a legat strâns de cel al episcopului Vasile Aftenie, martir al credinței greco-catolice. În ziua de 28 octombrie 1948, în timp ce episcopul se afla în curtea bisericii împreună cu câțiva preoți, o fetiță i-a avertizat că „la noapte va fi arestat episcopul”. Deși un tânăr, Traian Suciu, i-a propus să se ascundă, episcopul a refuzat, ridicând crucea pectorală și spunând:

„Această cruce mă oprește. Dragul meu, tot eu să mă ascund? Ce s-ar întâmpla dacă pe front generalul ar dezerta?”

În noaptea de 28 spre 29 octombrie, la ora 2:30, episcopul și clerul din reședința vicariatului au fost arestați și supuși la interogatorii violente. Vasile Aftenie a refuzat oferta Patriarhiei de a deveni mitropolit al Iașilor în schimbul trecerii la Ortodoxie. În mai 1949, a fost transferat în subsolul Ministerului de Interne, unde a fost torturat cu cruzime. Mutilat și aproape fără viață, a fost dus la închisoarea Văcărești, unde, potrivit mărturiilor, a fost ucis la 10 mai 1950, „din ordinul generalului Nikolski”. Trupul său, prea înalt pentru lada de lemn în care urma să fie depus, a fost schingiuit și după moarte — picioarele i-au fost tăiate pentru a încăpea.

Un loc de reculegere și memorie

Astăzi, Catedrala Sf. Vasile cel Mare rămâne un loc de reculegere și memorie, o mărturie tăcută a credinței neînfricate și a sacrificiului celor care nu au renunțat la convingerile lor, chiar și în fața morții.

Pentru cititorii din Baia Mare, catedrala reprezintă un exemplu de curaj și devotament în fața adversității, un simbol al rezistenței spirituale care poate inspira și în zilele noastre.